Multe lucruri s-au modificat de când a început pandemia, iar sistemul educațional este unul din locurile în care aceasta și-a pus foarte puternic amprenta. Noi am continuat să sprijinim elevii pentru a putea ajunge la studii în străinătate și am fost martorii tuturor modificărilor prin care a trecut sistemul. Astfel, am pus întrebările corecte și ne-am dorit să tragem o concluzie, explicând cum s-a schimbat experiența admiterii în străinătate, dar și provocările peste care a trebuit să trecem.
Ce s-a schimbat la dosarul candidaților?
Dosarul candidatului a avut de suferit multe modificări. Activitățile extracurriculare au fost mereu importante pentru universități, făcând, de multe ori, diferența dintre ,,admis’’ și ,,respins’’. Din nefericire, în perioada pandemiei, voluntariatul, practica, concursurile, olimpiadele și alte activități au fost suspendate. Cei care au avut astfel de activități și în clasele mai mici din liceu au reușit să se remarce, în timp ce elevii care își planificaseră ,,îmbogățirea” dosarului pe ultima sută de metrii au avut dificultăți mari după intrarea în vigoare a restricțiilor.
O altă problemă pe care am mai constatat-o a fost legată de orele de pregătire suplimentare sau meditațiile, care s-au anulat pe o perioadă nedeterminată. Menționăm totuși că, în cazul acesta, cei mai afectați au fost cei care se ocupau de pregătirea unui portofoliu pentru facultățile de artă și arhitectură.
Ce s-a întâmplat cu notele?
Este o discuție foarte amplă dacă sistemul românesc de învățământ reflectă corect sau nu, prin note, cunoștințele elevilor. Nu vom discuta asta acum. Totuși,, accesul la educație online, graba de a nu lăsa situații neîncheiate și lipsa tezelor au fost un cumul de factori care au provocat dezechilibre destul de mari în sistemul de notare. Acesta este unul din motivele principale pentru care universitățile, în procesul de admitere, și-au dorit să cunoască mult mai bine candidatul decât în anii trecuți.
Cum au reacționat universitățile?
Dacă ai fost în procesul de admitere în perioada aceasta, ai observat o întârziere în răspunsul universităților din străinătate la începutul pandemiei. La prima vedere ți se poate părea ciudat sau neprofesional, dar așa cum este și normal, universitățile s-au ocupat în primă fază de studenții deja înscriși la facultate, apoi de candidați. Universitățile s-au concentrat pe digitalizare și îmbunătățirea procedurilor online și au termenele limită pentru a putea primi și procesa cât mai multe oferte.
Cum s-a modificat admiterea?
Procedurile de admitere au suferit și ele modificări. Cerințele au fost mai complexe (având în vedere că dosarul și foaia matricolă nu au mai reflectat la fel de bine realitatea), iar dorința de a cunoaște cât mai bine viitorul student a fost mai mare. Au apărut mai multe interviuri, iar întrebările ofițerilor de admitere au fost mult mai specifice și mai centrate pe programul de studiu. În acești ani a însemnat foarte mult să cunoști bine programul pe care vrei să îl urmezi și motivația pentru care l-ai ales. În plus, ofițerii de admitere au început să fie interesați de motivele pentru care ai ales acea universitate. Putem trage concluzia că procedura de admitere, deși mult mai digitalizată, a devenit mai stufoasă și mai complexă atât pentru consultant, cât și pentru candidat.
Ce a adus bun pandemia în sistemele educaționale din străinătate?
Ca orice criză, pandemia a adus și câteva avantaje. Universitățile s-au apropiat mai mult de potențialii studenți. Au apărut mai multe vizite virtuale, care au înlocuit open days, menite să familiarizeze studentul cu studiul în străinătate. Universitățile de profil au început să ofere consultații de portofoliu pentru a îndruma și a ajuta candidatul să treacă printr-o admitere mai ușoară. Au apărut teme de cercetare și programe cu tematici COVID sau pandemie, oferind oportunitatea studenților de a se specializa sau supraspecializa în cele mai noi domenii de studiu. Nu în ultimul rând, pentru unele destinații de studiu, costurile au scăzut considerabil.
Pandemia a forțat toți actorii în educație să devină mai flexibili și să se adapteze la noile ,,reguli”. Candidații au fost scoși din zona lor de confort, părinții s-au implicat mai îndeaproape în tot ce înseamnă educația copiilor, consultanții au avut o responsabilitate mult mai mare cu fiecare aplicație, iar universitățile au fost nevoite să modifice proceduri înrădăcinate deja în sistemul de admitere. Pe scurt, tot ce știam a suferit modificări, unele sesizabile doar de consultanții cu experiență, altele vizibile cu ochiul liber. Alegerea și procedura de admitere la o universitate, indiferent de destinația de studiu, a trecut printr-o maturizare forțată. Un lucru este cert, după ce se va încheia pandemia, universitățile vor păstra multe din procedurile de selecție pe care deja le-au îmbunătățit, pentru a fi siguri că aleg candidații cei mai potriviți profilului lor.